sâmbătă, 31 decembrie 2011
joi, 15 decembrie 2011
Participare europeană in Programul Grundtvig Langages du bleu, Lisabona, octombrie 2011
Urmărind acest link, puteţi vizualiza subiectele realizate pe site-ul organizatorilor cursului Grundtvig Langages du bleu în octombrie 2011 la Lisabona. Inserez aici link-ul către editorialul scris în română şi franceză în ultima noapte a cursului de la Lisabona: şi apărut apoi pe http://www.romaniapress.ro/:
http://www.paysage-patrimoine.eu/spip.php?article1399
marți, 13 decembrie 2011
Editorial "Sub pulpana Europei" din 14 decembrie 2011 de pe www.romaniapress.ro
Cititi editorialul meu publicat astazi la adresa: http://www.romaniapress.ro/editorial/13667-sub-pulpana-europei.html:
Sub pulpana Europei
Când va fi vorba de băgat pumnul în gură, de redus, de tăiat, de mizerie şi neputinţă guvernanţii vor avea acum pe cine da vina: aşa ne-a spus Europa să facem, doar nu vreţi să nu răspundem la ce ni se cere? Suntem o ţară de yesmeni, în frunte cu mai marele ei. Toate micile ecrane au dat scena asumării „mandatului” (care mandat, cine i l-a dat?) de către preşedintele Băsescu: o scurtă plimbare cu mâinile în buzunare de-a curmezişul sălii Summitului! Milităros cum îl ştim, n-a zis altceva decât: „Da, să trăiţi!” Nu l-a văzut, auzit nimeni luând atitudini, poziţii vocale pentru că oricum nu ne bagă nimeni în seamă decât ca număr de clienţi, nu ca poziţie importantă, strategică şi alte bazaconii... Pachetul ţărilor fără importanţă, printre care România şi Bulgaria, poate să stea la coada mesei, nu în frunte, că hotărăsc alţii în mod democratic pentru ele...
Îmi aduc aminte că de prea multe ori România nu a avut de ales, ci de cules ponoasele. Acum ne-au fiert bine la foc mic cu intrarea în Schengen, cu corupţia, cu bila neagră pusă pentru justiţie. Sigur că am luat premiul întâi cu coroniţă la tăieri de salarii şi îngheţări de pensii, tăieri de drepturi acordate prin lege (cum ar fi indemnizaţiile pentru luptătorii Revoluţiei Române), privatizări forţate pe nimic ale resurselor strategice (gaz metan, apă, electricitate, servicii de telecomunicaţii, rezerve petroliere, acum le vine rândul şi cărbunilor etc.). Am aflat, ducându-mă la poştă să-mi plătesc diverse facturi, că se va privatiza sau s-a privatizat deja şi Poşta Română în favoarea unui investitor belgian! Până la urmă, încet-încet, se va privatiza şi terenul de sub casă, şi fondul funciar, şi pădurile şi munţii. Ce ne mai rămâne? Vorba românului: praful de pe tobă sau buza umflată!
Pulpana Europei pare să fie însă de nesuportat pentru alte state europene. Grecia, Portugalia, Italia, chiar Anglia cea blamată la Summitul de iarnă al Consiliului European dau semne că respiră greu sub povara unei înfrăţiri în care, ca şi în secolul trecut, comandă doar unii şi suportă toţi consecinţe grave. Vă aduc în atenţie cele două războaie mondiale în urma cărora România a fost trunchiată teritorial şi politic, cedată Uniunii Sovietice ca recompensă pentru întărirea lagărului comunist! Cortina de Fier a fost cea în spatele căreia ne-am dus noi vieţile, născându-ne, educându-ne, chinuindu-ne...
Libertatea ne-am cucerit-o fără aportul major al lumii libere, ci trecând prin jertfă. N-am uitat nicidecum că acum 22 de ani participam la Revoluţia Română şi un glonte a ratat să facă din mine un erou deplin, nu doar un luptător cu merite deosebite... Dar Revoluţia Română a devenit o povară pentru cei aflaţi la putere, veniţi cu haita de pe unde au apucat şi instalându-se confortabil în funcţii cât pe ce să devină viagere, nu doar pentru un mandat de câţiva ani. Puterea îmbolnăveşte, devine o forţă devoratoare pentru cei care se ţin strâns de ciolan.
Se pun cîteva întrebări în acest decembrie amnezic: Ce-aţi făcut cu dreptul nostru la libertate? Ce a devenit ea în doar 22 de ani de democraţie? Ce fel de democraţie practicaţi de suntem mai degrabă sclavi în propria noastră ţară decât cetăţeni cu drepturi egale? Pe ce puneţi preţ dacă nu pe drepturile şi libertăţile cetăţenilor? Cine v-a dat mandat să ne arătaţi mereu degetul a dojană, să ne îmbrânciţi, să ne cereţi mită să mai trăim un an sau doi? De ce terfeliţi istoria, bunul nume de român, omenia, cinstea, dreptatea? De ce doriţi să ne scârbiţi de a mai fi români, luându-ne chiar speranţa de a mai vedea lumina curată a unei naţiuni demne?
Întrebări retorice, desigur, pentru că nu mai aştept răspunsuri convingătoare; vor veni în trombă minciuni ambalate în staniolul unei false democraţii...
Georgeta Adam
miercuri, 7 decembrie 2011
joi, 1 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)